Interviu cu un autor român contemporan- Corina Savu

Mulțumesc Corina Savu pentru un minunat interviu. Asta reprezintă pentru mine cea mai mare bucurie, faptul că o persoană pe care nu o cunosc personal își răpește din timpul ei liber ca să-mi răspunsă mie la câteva întrebări, banale dacă ar fi să mă întrebați pe mine, dar acea persoană pune suflet și pentru asta eu nu pot decât să mă simt onorată de fiecare dată când răspunsul este afirmativ. 

1. Cum crezi că te descriu persoanele pe care le întâlnești și vorbești cu ele pentru prima dată?

La prima întâlnire nu sunt foarte comunicativă, dar cred că este normal. Nu mă pot deschide din prima. Sunt genul care analizează prima dată.  Astfel, mulți sunt cei care tind să scurteze discuția la câteva propoziții, crezând că nu le dau importanță sau că mă plictisesc. Abia dacă mai prindem o a doua discuție zic “Vaii ce de treabă ești!” și ne dăm la vorbă până uităm noțiunea timpului. Și mai sunt și acea categorie cu care parcă mă cunosc de-o viață și nu de un minut, două.

2. Cel mai mare defect al tău de care nu poți să scapi?

Cel mai mare defect… Perfecționismul peste limitele normale, cred.

  3.Te-au susținut cei dragi atunci când ai pus punctul pe "i" și ai decis să îți publici prima carte sau nu au fost așa de încrezători în reușita ta?
Nu eu am pus punctul pe “i” ci ei.  După ce am terminat primul volum al romanului Aripi smulse, am bifat reușita și eram pregătită să-l pun în sertar. Cei dragi mi-au dat imboldul, curajul de a publica. Chiar dacă eu nu am fost încrezătoare, ei au avut încredere deplină în mine și opera mea.

4. Ești genul de persoană superstițioasă?  De exemplu e ceva pe care îl faci de fiecare dată când te apuci să scrii sau la fiecare lansare de carte pe care ai avut-o, ai luat cu tine un anumit obiect/persoană care consideri că îți aduce noroc?

Ooo da. În privința scrisului nu sunt superstiții. Prefer să le numesc tabieturi. La scris, care se realizează de regulă noaptea, nu trebuie să lipsească cafeaua și liniștea. Când aceasta din urmă nu este de mare ajutor, muzica o suplinește, de regulă pian. La lansări, sunt. Dacă am uitat unele  lucruri dăruite de părinți și un crucifix de la o persoană specială devin agitată.

5. Cum îți petreci timpul liber și ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?

  Puținul timp liber prefer să-l petrec în familie, căci aceste momete nu mai pot fi recuperate și, unde este mai bine și mai frumos să-ți petreci timpul liber după o săptămână de muncă?! Apoi, mai sunt hobby-urile: cititul, drumețiile, jocurile rpg, serialele.

  6. Cel mai ciudat loc în care te-a lovit inspirația și nu ai putut rezista fără să o materializezi? 

Nu cânt în baie pentru că nu am acest talent, dar mai trec câte o idee – mai multe - pe telefon. Posibil să existe locuri mai ciudate, dar dacă îmi vin ideile nu mai țin cont de “peisaj”.

  7. O întâmplare haioasă pe care o ai legată de una din cărțile tale. Nu contează dacă aceasta a avut loc pe vremea când încă lucrai la ea sau după ce a fost publicată cartea. 

Haioasă?!  Pot să-i spun și așa. La o săptămână după ce am scris o scenă cu un taxi din noul roman, mi s-a întâmplat și mie. Mă gândem dacă să reacționez precum protagonista mea. :))

  8.Dacă ai avea superputeri și ai putea să aduci la viață un singur personaj din cărțile tale, cine ar fi și de ce? 

Complicat… Jumătatea bună a Aliciei și jumătate de Beba din romanul Aripi smulse. :) De ce? Pentru că personajele nu au fost construite numai cu părți bune sau numai cu părți rele – sunt complicate, au secrete. Aș fi ales-o pe Alicia, dar ea are o personalitate duală, trecând frecvent de la o stare la alta. Totuși, cred că m-aș fi înțeles de minune cu ea.

  9.Ca de final, lasă-ne câteva rânduri prin care să mulțumești celor care ți-au cumpărat și citit cărțile. 

Vreau să le mulțumesc tuturor pentru gândurile bune, pentru cuvintele încurajatoare și pentru susținere. Nu aș fi ajuns la împlinirea deplină a visului fără voi, dragi cititori. Munca unui scriitor nu este deplină fără acești oameni care rup din economiile lor pentru a achiziționa cărțile, din timpul lor pentru a-i citi lucrările, a le face recenzii și a le transmite un gând bun. Acest sentiment nu este ușor de descris, dar se materializează cu un Mulțumesc din suflet!

Dragă Ancuța, îți mulțumesc pentru că te-ai gândit la mine. Pe mai departe îți doresc succes!
 Cărțile Corinei pot fi comandate de aici .