Recenzie Seria Am murit, din fericire de Theo Anghel

   Am ales să vorbesc despre întreaga serie, Am murit, din fericire de Theo Anghel, nu pentru că nu aș avea ce spune despre fiecare volum în parte, dar m-a prins atât de bine în mrejele ei că nici nu am realizat cât de repede am reușit să citesc cele patru volume. Pur și simplu creează dependența și de când apuci să citești prima frază și până nu ajungi la final nu te poți oprii.

   Deși cartea face parte din categoria fantasy, la multe intamplări am simțit că sunt rupte din realitate, asta aducând un mare plus și tot o dată doveste că Theo Anghel a lăsat o parte din ea atunci când a scris această serie. Descrierea evenimentelor sporește și ea acest sentiment și detalierea lor este făcută atât de bine încât în unele momente te incearcă aceleași trăiri că și pe protagoniști.

  Oriana, eroina noastră, este genul de personaj ce se maturizează treptat, ea având câte ceva de învățat, indiferent că se află în Chaos sau în lumea de dincolo.Dacă în primele pagini avem parte de o fată răsfățată care nu știe să aprecieze ce are, după moartea ei totul se schimbă la 180 de grade, începe să privească lumea cu alți ochi, să îi pese și de alții, nu numai de persoana proprie, să se implice.

Despre Marc, bad boy-ul nostru, nu am foarte multe să spun, decât că e perfect. Știu că sună puțin cam ciudat să descriu un personaj pincipal, după opinia mea, doar cu ajutorul unui singur adjectiv, dar cred că uneori multe cuvinte murdăresc, așa că de ce să îi ridic eu statuie când pot să vă las pe voi să îl descoperiți și să vă atașați ușor și inevitabil de el.

Mi-a plăcut relația dintre Abel,drăcusorul și Ama, îngerașul, ei fiind sărea și piperul, fără ei această carte nu ar fi avut suflet, nu ar fi putut să respire. Micile certuri dintre cei doi, îți răpesc mereu câte un zâmbet și oricât ai incercă, acest lucru este imposbil, așa că nu recomand să lecturați seria când în jurul vostru se găsesc alte persoane pentru că s-ar putea să vă treziți cu ei privindu-vă puțin mai ciudat, bineînțeles dacă nu vă considerau de mult puțin dus.  Mai jos o să vă las una din scene în care am râs cu lacrimi și spre ghinionul meu lângă mine chiar se afla cineva și credeți-mă pe cuvânt că privirea pe care mi-a tras-o era atât de sugestivă că nici nu a mai avut nevoie să rostească cuvântul care începe cu 'N'. 

 Dacă nu ați apucat să lecturați pană acum această serie, nu mai pierdeți timpul pentru că nu veți regretă, o să aveți parte de acțiune, dramă, dar și de inevitabila romance, cele trei criterii care fac din seria, Am murit, din fericire de Theo Anghel să intre în categoria celor perfecte.