Recenzie Aleasa dragonului- Naomi Novik

Despre carte

„O poveste incantatoare si seducatoare, care ajunge direct la radacinile periculoase ale suferintei si ale razbunarii.“

Robin Hobb

Agnieszka isi iubeste satul, padurile si raul stralucitor, aproape de care pandeste insa o prezenta malefica. Singurul ajutor poate veni din partea Dragonului, dar pretul lui este unul ingrozitor: o fata pe care sa o tina prizoniera zece ani in Turnul sau.

Agnieszka si ai ei stiu ca o va alege pe draga ei prietena, frumoasa, gratioasa si curajoasa Kasia. Și nu o pot salva. Numai ca Dragonul va face alta alegere.

„Un roman care iti taie respiratia… Novik nascoceste cu eleganta o poveste ampla si omenesc de umila in acelasi timp, care te trimite cu gandul la basmele Fratilor Grimm, dar e ingenioasa, originala, irezistibila. O lectura obligatorie pentru fanii genului fantasy.“

Publishers Weekly

„Un roman fantasy foarte reusit, care are aerul unui clasic modern.“

New York Times Book Review

Detalii

Autor : Naomi Novik

Editura Nemira

Anul aparitiei 2017

Tip coperta Brosata

Numar de pagini 448

RECENZIE

Aleasa Dragonului este o carte cu și despre vrăjitori. Știu la prima vedere sună puțin ciudat, pentru că titlul nu vă duce deloc în această direcție, din contră vă așteptați la ceva care să vă amintească de basmele copilăriei, unde prințul vine călăre pe un cal alb și o salvează pe prințesa aflată la ananghie. Eu cam la asta m-am gândit , iar coperta a avut și ea vina ei, aceasta aducându-mi foarte mult aminte de Frumoasa și bestia, dar povestea bestiei, în cazul nostru a dragonului, a fost spulberată încă de la început de Naomi Novik.

 “Dragonul nu mănâncă fetele pe care le ia cu el, în ciuda poveștilor care se spun în Vale. … o fi el vrăjitor și nemuritor, dar tot om rămâne, iar tații noștri s-ar duce în ceată să-l omoare dacă Dragonul și-ar manifesta dorința de-a gusta pe vreuna dintre noi o dată la zece ani.”

Chiar dacă în prima jumătate nu avem parte de foarte multă acțiune, discuțiile condimentate și presărate cu foarte  mult umor dintre Dragon și Agnieszka au fost suficiente ca să mă facă să nu las cartea din mână. Nici măcar jignirile de genul idioato, proasto, țărăncuță nătângă nu m-au zgâriat absolut deloc la timpane. Ironic, rostite de Dragon, parcă erau dulcegării, alintări, iar Agnieszka profită la maxim de stângăcia ei că să aducă la lumina această față a Dragonului.

 “Voiam să-l necăjesc amarnic de câte ori s-ar fi uitat la mine, iar el mă recompensa de fiecare dată cu o încruntătură neîncrezătoare.”

Singurul lucru care m-a deranjat, dar asta foarte puțin, este faptul că acțiunea este narată doar din perspectiva Agnieszkăi. Mi-ar fi plăcut la nebunie să descopăr și prin ochii Dragonului cum o vede și ce sentimente îi trezește Agnieszka la fiecare boacănă pe care o face, pentru că sincer vorbind i-a pus de foarte multe ori voința la încercare.

 “S-a holbat la vrajă, apoi a întors cartea că să-i vadă cotorul, de parcă nu-i venea să-și creadă ochilor, după care a urlat:
-Contradicție, non-sens, bătută-n cap ce ești, ce-ai mai făcut de dată asta?”

Agnieszka este o tânără de șaptesprezece ani care locuiește în Dvernik, un sat aflat la unsprezece kilometrii de Codru, o pădure populată cu cele mai înfricoșătoare creaturi. În schimbul protecției pe care Dragonul le-o oferă, la fiecare zece ani alege o fată pe care o ține prizonieră în turnul lui.

 “ia numai o fată care are șaptesprezece ani împliniți, între octombrie și octombrie anul următor.” 

Deși se încadrează cerințelor Dragonului alături de alte zece fete, Agnieszka și restul locuitoriilor nu-și fac prea mari griji, toți știind că acesta urmează să o aleagă pe Kasia, cea mai curajoasă, deșteaptă și frumoasă fată din Vale.
Mare le este mirarea când Dragonul o alege pe Agnieszka,fata slăbănoagă cu picioare mari a cărei calitate era să rupă, să păteze sau să piardă tot ce avea pe ea într-o zi.

“Încă nu-mi era limpede. Cred că nimănui nu-i era, nici măcar părinților mei. Totul se întâmplase atât de repede și eram uluită că reușisem să-i atrag atenția până la urmă.” 

Curând Dragonul va descoperi că Agnieszka este vrăjitoare, așa că acesta se vede nevoit să o învețe  cum să-și folosească puterile. Chiar dacă e la început și nu cunoaște foarte multe vrăji, atunci când mama Kasiei vine să îi ceară ajutor, nu stă nicio secundă pe gânduri și împotriva voinței Dragonului se avântă singură în Codru pentru a o salva pe aceasta din ghearele Umblătorilor.

 “Odată văzusem unul în depărtare, printre copaci.Era ca o gânganie uriașă ce imita ramurile copacilor, asfel fiind aproape imposibil s-o zărești prin desișurile cu care își împletea brațele.”

Agnieszka reușește să-și salveze prietena, dar vestea că cineva a fost salvat din Codru îi atrage atenția prințului Malek, a cărui mamă fusese răpită în urmă cu douăzeci și unu de ani de forțele întunecate ale Codrului. Acum atât ea cât și Dragonul se văd obligați să plece într-o misiune de salvare din care nu se știe dacă mai pot scăpa cu viață.

Vor reuși cei doi să o salveze pe regină? Cine este Codru și de ce își dorește atât de mult să se răzbune pe Vale? Asta vă rămâne să descoperiți singuri asta dacă nu sunteți cumva vrăjitori și cunoașteți deja deznodământul poveștii.

Recenzie Suflete pereche - John Marrs

     Când am început această carte mă așteptam la genul acela de thriller obișnuit, un criminal, un erou/eroină care să salveze situația, dar m-am trezit că povestea se învârte în jurul a cinci personaje, iar singurul lucru care îi leagă e un site, potriveștețiADNul .com. A fost de parcă aș fi lecturat 5 cărți în același timp, așa că pentru mine a fost wow ținând cont că nu sunt adepta ideii de a citi mai multe cărți concomitent.

    Care e de fapt ideea ei? O să fac un rezumat, pentru că dacă aș vorbi despre fiecare personaj  în parte aș distruge toată chintesentă cărții, iar vouă v-aș răpi bucuria de a o citi.
Cinci oameni din lumi și anturaje diametral opuse, cireașa de pe tort fiind un criminal, trimit o mostră de ADN unui site. Un site pe care aș putea să-l numesc matrimonial dacă acesta pe baza rezultatului le returnează cine e sufletul lor pereche și de aici începe nebunia. Viețile lor capătă un nou sens. Vor face lucruri de care nu se credeau în stare, iar mi-e, ca cititor, mi-au acaparat toată atenția și cu greu am mai reușit să mă despart de carte până nu am ajuns la finalul ei.

   Fiecare poveste în parte a avut o scânteie de originalitate,  unele au fost dramatice, altele macabre, așa că nu mi-au dat ocazia să mă plictisesc nicio secundă. Povestea mea preferata și în același timp personajul meu preferat din carte a fost cea a lui Jade.

   I-am acordat 4 ⭐ pentru Ellie și pentru deznodământul ei. Consider că autorul a fost prea blând cu aceasta ținând cont de deciziile și faptele pe care le-a săvârșit. S-ar putea să par prea dură, dar mi-ar fi plăcut ca John Marrs să inverseze destinul lui Tim/Matthew cu cel al Ellei.
Până la urmă e o carte cu un final fericit pe toate fronturile și dacă mai aveam dubii că iubirea poate să schimbe și cel mai prolific criminal în serie, Suflete pereche mi le-a spulberat cât ai bate din palme.

P. S.
Cartea va sta la baza unui serial așa că sunt super încântată că am citit-o, iar atunci când o să apară o să am ce viziona.

Recenzie Orice inimă e o poartă-Seanan McGuire

• 

"Nu ești poarta nimănui decât a ta, și singura persoană care va decide cum se va încheia povestea ta ești tu însăți."

      Fantasy am vrut, fantasy am primit. Orice inimă e o poartă primește coronița pentru cea mai fantasy carte pe care am citit-o anul acesta. Habar nu am, gramatical vorbind, dacă fantasy poate să primească grad de comparație, dar nici că îmi pasă, pentru că în lumea creată de Seanan McGuire posibilul devine imposibil și viceversa. Așa că toate barierele și restricțile cad, important e doar să fii atent și să deschizi "poarta" potrivită.

       Un singur lucru am de reproșat: se termină prea repede, dar într-un mod promițător, ceea ce mă determină să închid ochii și să aștept cu sufletul la gură următorul volum.

  

     Nancy nu este o fată de 17 ani obișnuită și nici nu trece printr-o perioadă de răzvrătire tipică adolescenților în care îți vopsești părul în diferite culori doar pentru a atrage atenția unui băiat sau ca răzbunare împotriva părinților. Nu, părul ei alb în care se disting câteva șuvițe negre este rezultatul atingerii Lordului Morților, atingere după care tânjește în fiecare clipă. 

   " Pentru tine "acasă" înseamnă locul unde trăiește bărbatul acela care ți-a albit părul. Sau, mai bine zis , nu trăiește, căci tu nu ești decât o nălucă."

      Nu s-a simțit niciodată în largul ei în lumea reală, dar acum după ce a fost izgonită din Galeriile Morților îi este și mai greu să se acomodeze, iar cerințele celor dragi duc totul spre rangul de imposibil, așa că părinții ei o internează la " Căminul pentru copii în derivă al lui Eleanor West".

 "Uneori, părinților nu le convine să admită că lucrurile se pot schimba. Vor ca lumea să fie exact la fel cum fusese înainte ca fiicele și fiii lor să se fi îmbarcat în aventuri care le-au schimbat viața."

        Aici Nancy va întâlni alți tineri care au călătorit în diverse lumi și acum încearcă să accepte că există posibilitate să nu mai găsească un alt portal.

   " Noi nu te învățăm cum să trăiești. Și nici cum să uiți.Noi te învățăm cum să-ți continui viața."

      Să fie oare acesta finalul aventurii pentru Nancy? Asta și ce aventuri o mai așteaptă vă las pe voi să descoperiți

      Sfat pentru viitorii cititori: eliberați-vă mintea de toate și alegeți în ce fel de lume ați vrea să călătoriți: într-o lume bună , cu curcubeie și inorogi sau într-o lume întunecoasă, cu schelete, cu lorzi ai morții și fantome???
     Eu prefer partea întunecată pentru că pare mai promițătoare în materie de aventuri.

Recenzie Nu ne vom despărți niciodată -Emiko Jean

         Chiar dacă am avut o bănuială încotro se va îndrepta acțiunea, povestea m-a prins și asta se datorează în mare parte modului în care a fost scrisă și a naturaleței cu care se desfășoară totul.Toate aceste atuuri au dus inevitabil la un deznodământ pe care l-am mai experimentat de nenumărate ori: cu mine stând  trează și prinsă în lumea defectă a Alicei până aproape de ivirea zorilor.

      Cu toate astea nu am putut să-i acord 5 stele. Un thriller psihologic  care nu mă lasă cu gura căscată ca la dentist, în care finalul e cel pe care l-am bănuit încă din primele 50 de pagini, ba mai mult chiar mi-a lasăt impresia de grabă, autoarea parcă vrând să  încheia cât mai repede această cartea, nu merită să primească nominalizarea de a fi ceva wow, ceva pe care l-aș reciti dacă aș mai avea posibilitatea.

      Personajul meu principal din această carte este Chase și nu m-ar fi deranjat dacă pe parcursul celor 300 de pagini aș fi primit mai multe informații despre drama lui, despre cicatricile lui, atât cele de la suprafață, cât și cele din interior, mai ales că el are un impact foarte puternic asupra lui Alice.

    "O cicatrice lungă îi brăzdează obrazul drept. De la un brici? Sau un cuțit? Ceva ascuțit, care poate tăia adănc. În ciuda cicatrice, n-arată rău. Dacă n-ar fi mutilat în felul ăsta, ar fi nepământesc de atrăgător."

 
       Alice este o tânără de 17 ani care împreună cu sora ei geamănă, Celia, sunt închise la spitalul Savage Isle, un spital de boli mintale. Alice a ajuns aici din cauza surorii ei, o piromana, dar și a unei promisiuni pe care i-a făcut-o pe când avea 6 ani și anume că nu se vor despărți niciodată.

      " Acum câțiva ni, pe când eram mică și proastă și credeam că aș putea să o vindec, ea a iscat un incendiu și eu am luat vina asupra mea. De atunci suntem băgate în aceeași oală, gemenele piromane ."

     Împreună cu Jason, iubitul ei, plănuiește un plan ca să scape pentru totdeauna din lumea bolnavă a Celiei, dar din nefericire un incendiu il răpește pe acesta, iar ea se trezește acuzată de incendiere premeditată și omucidere.
    
      "Mai târziu, când mă vor întreba ce s-a întâmplat, le voi spune că a fost un accident. O întâmplare nefericită. Însă n-a fost așa. Când mă vor întreba ce s-a întâmplat în noaptea aceea, le voi spune: A fost o greșeală. Însă nu a fost. O să le spun:Nu-mi amintesc. Însă îmi amintesc totul.
       Eu, Celia Monroe, îmi amintesc tot ce s-a întâmplat."

       Dacă va reuși Alice să se elibereze din mrejele surorii ei și dacă își va dovedi nevinovăția vă las pe voi singuri să aflați.

Pauza de o cafea!

   

        Dacă toamna se numără bobocii, m-am gândit şi eu să intru în rândul oameniilor, dar nu la numărat bobocii ci ideile. Da, m-am decis să încep o afacere în care să îmbin plăcutul cu utilul.

      Să începi o afacere nu e greu, dar e mai dificil să o ții pe linia de plutire, aşa că am căutat pe net informații şi după o lungă cugetare am ales să încep o afacere în franciză şi nu una start-up. 

                                       De ce franciză şi nu start-up? 

   În primul rând îmi pare mai sigur şi nu risc să pierd toată investiția, dar cel mai mult m-a încântat multitudinea de domenii pentru care aş putea să optez.  

      Uneori şi prea mult îți dă dureri de cap, dar în cazul meu a fost foarte simplu de ales pentru că ştiam ce îmi doresc, o franciza profitabila. Am  intrat pe situl lor, www.francize.ro şi după nici cinci minute ştiam ce franciză a fost creată pentru suflețelul meu, franciza tucano coffee, pentru că o împătimită de lectură trebuie să iubească foarte mult şi cafeaua ca să poată să transforme nopțiile în zile.

   Pentru ca visul meu să devină realitate mai am nevoie şi de un prieten pe care să-l conving şi care la rândul lui să aibă aceleaşi pasiuni ca şi mine şi bineînteles să mă ajute puțin şi financiar.

           Unde's doi puterea creşte era o vorbă şi în acest caz sunt 100% de acord cu ea. 

  -Bună năşico! Ghiceşte ce fac eu în această zii mohorâtă de noimbrie?

  -Dacă ai timp să vorbeşti la telefon, automat ai timp liber, aşa că mai mult ca sigur citeşti la ora asta.  Vremea urâtă de afară e scuza ta perfectă ca să nu mai faci altceva.

  -Răspuns greşit, dar ceea ce fac are legătură mai mult sau mai puțin cu cărțiile. M-am decis să îmi deschid un book coffee, în care oamenii să se poată relaxa citind o carte şi bând o super cafea.

  -O afacere în zilele astea de criză? Tu cred că eşti nebună! 

  -Tocmai de asta mă gândeam să încep o afacere de tip franciză! E mai sigură şi partea bună pentru mine e că au şi un domeniu legat de asta.

  -Păi ce să-ți zic eu finuțo? Iubitori de cafea vor exista mereu chiar şi pe criza asta, iar dacă le pui lângă cafea şi o carte bună atunci mai mult ca sigur o să petreacă ore bune în cafenea ta. 

 -Atunci ce zici, te interesează să devenim partenere de business?

 - Mă tentează oferta ta. Trimite-mi un link ca să citesc eu mai bine ce şi cum şi revin mai pe seară cu un răspuns sigur, dar mai mult ca sigur mă bag şi eu.

Am scris acest articol pentru superblog2017.

  

Recomandare pentru sufletul lui Celaena!

-Ce faci, iubito? Iar citeşti? Ai terminat treburile?
-Nu, dar asta e singurul mod în care ma pot relaxa şi să uit de oboseală.
-De data asta ce carte ai ales? E una romantică sau ai trecut la fantasy?
-M-am gândit să mai schimb genul aşa că am ales un fantasy de la editura mea preferată, Rao.
-Sincer coperta arată super.
-Da, de asta se numără printre preferații mei. Au multe cărți la care pe lângă designul de invidiat la marea majoritate sunt şi hardcover.
-Şi despre ce e vorba în cartea asta?
-E al treilea volum din seria Tronul de cleştar, Moştenitoarea focului şi îmi pare rău că nu am atât de mult timp la dispoziție ca să citesc cât aş vrea, pentru că am şi volumul patru.

- Deja ai ajuns la al treilea volum? Asta e de bine. Înseamnă că este o serie care merită dacă ai investit în continuare bani în ea.
-Da, îmi place foarte mult. Dar cel mi mult mă atrage faptul că personajul principal se aseamănă foarte mult cu mine. Adoră să citească şi nu se dă niciodată învinsă indiferent de poblema pe care o întâmpină.
-Poate ai o soră geamănă de care habar nu aveai!
-Ar fi cam imposibil să fim surori gemene ținând seama de culoarea părului. Ea are un păr superb, lung şi blond, pe când al meu e castaniu şi după cum bine ştii, niciodată nu îmi creşte mai mare decât la nivelul umerilor.
-Atunci poate aveți măcar un părinte comun. Dar nu mi-ai spus cum o cheamă pe această războinică?
-Celaena.
-Şi dacă ar fi, ce carte i-ai recomanda surorii tale vitrege.
-Ceva romantic. Că de acțiune are săraca parte cu vârf şi îndesat. Si aşa şi ea oscilează între doi bărbați şi chiar are nevoie să se inspire.
-Şi ce carte romantică din sutele pe care le-ai citit crezi că i-ar placea?
-Ceva scris de Nicholas Sparks.Ultima pe care eu am citit-o a fost Refugiul şi mi-a plăcut foarte mult. Cu Nicholas Sparks niciodată nu dai greş dacă vrei să citeşti o carte romantică care să te impresioneze până la lacrimi. Nu cred că mai există un scriitor care să picteze de fiecare dată cu ajutorul cuvintelor sentimentul ăsta numit, dragoste.

-Nicholas nu prea pare genul meu, dar seria asta cu Celaena mai să zic că parcă m-ar tenta şi pe mine.
-Eu zic că ar fi pe gustul tău şi poate până la sfârşit te răzgândeşti şi în privința lui Nicholas Sparks.

Am scris acest articol pentru superblog 2017.

Hainele de la Answear muză de inspirație!

Când te decizi să faci nunta în luna noiembrie pe lânga stresul propriu-zis mai eşti presat şi de o zi foarte scurtă. Pentru a fenta puțin timpul ne-am decis să chemăm un fotograf profesionist ca să ne facă o şedință foto şi pozele să le postăm în albumul final.

Am vorbit cu omul, am plătit un avans şi după două luni de aşteptare ziua cea mare a venit. Livingul unde urma să facem şedința foto era pregătit, fotograful urma să ajungă în cel mult doua ore, totul era perfect. Sau asta credeam noi când ne-am dus la masă şi am lăsat-o pe verişoara mea de cinci ani în living desenând în cartea ei de colorat. De unde să ştim noi că fetița urma să-şi exprime talentul şi pe pereții noştri?

  - Mi-am dorit un tablou în living pictat de tine, dar se pare că Ina ți-a luat-o înainte de data asta. A moştenit talentul tău la desen! Nu vreau să ştiu cum arată pereții tăi de acasă şi poate într-o altă zi aş fi râs până m-ar fi durut burta, dar acum doar pentru privirea asta de îngeraş nevinovat nu fac o criză de țipete.

-În clipa asta nu-mi găsesc cuvinte să-mi cer scuze. Îmi vine să intru în pământ de ruşine. E pentru prima dată când face o asfel de năzbâtie.

-Ce facem acum iubito? Doar nu putem să amânăm pentru că pierdem avansul. Iar timp ca să eliberăm o altă cameră pentru sedință nu mai avem.

- E vina mea pentru că mi-am lăsat fiica nesupravegheată aşa că s-ar putea să am o soluție doar că trebuie să faceți ceva sacrificii, mai ales tu Anca.

-Spune-mi ce să fac şi fac orice.

-Ai rochii pe care nu le foloseşti?

-Da, am câteva de la answear care acum îmi sunt mari si chiar imi doream sa imi cumpar altele. Dar ce vrei să faci cu ele?

-Adu-mi toate rochiile pe care nu le mai porți. Dacă sunt cu imprimeuri florare atunci e şi mai bine pentru că o să tai din ele şi o să-ți creez în exclusivitate un tablou 3D nu pictat ci din rochii. Ce bine că am la mine mereu tot ce-mi trebuie pentru a crea un tablou. Nu se ştie niciodată când te loveşte inspirația..

- Rochii nu prea am cu imprimeuri, dar am o grămadă de tricouri. Merg şi ele? Noroc cu cei de la answear #WeAreTheAnswear.

- Cu cât mai multe cu atât mai bine pentru că o să am din ce alege pentru a face un peisaj.

-Atunci pot să-ți aduc o cămaşe albastră de a lui Marius pe care vreau neapărat să scap de ea şi să-i cumpăr alta de pe answear.ro, iar din materialul ei o să iese un cer sau un lac superb.

- Toate până la cămaşa mea.

-Îmi pare rău iubitule, dar dacă eu pot să renunț la câteva rochii atunci şi tu poți renunța la cămaşa preferată.

  Şi asfel hainele mele şi ale viitorului meu soț s-au trasformat într-un tablou 3D pe care mi-l doream foarte mult, iar şedița foto a ieşit de nota 10.

Am scris acest articol pentru superblog 2017.

Întâlnirea de gradul 0!

   

      

           Mereu am crezut în extratereştii. Dacă noi existăm ei de ce nu ar putea să trăiască pe o altă planetă. Cu ce am fi noi mai speciali? Dar să am o asfel de entitate în fața propriilor ochi mă cam face să îmi tremure genunchi şi să nu mai fiu foarte sigură de stabilitatea lor.

      Arată exact cum mi i-am imaginat. Nu depăşeşte mai mult de 1,5 metrii, are ochii negri, culoare pentru care sincer îl invidiez pentru că mereu mi-am dorit să am ochii de un negru atât de pătrunzător. Culoare verde a pielii e singurul lucru care îl deosebeşte de noi, asta la prima vedere pentru că nu am apucat să purtăm o discuție ca să pot să-mi fac o mică idee de cât de avansați sau nu sunt de noi.

         -Vorbeşti româneşte sau o altă limbă pământească?

  Îmi face un mic semn din deget, iar apoi îl văd cum ochii lui devin un fel de google translate şi după câteva secunde pe ecranul format se desluşeşte scris cu litera mari, un singur cuvânt, România. Wow cât de tare. Se pare că mi-am primit singură răspunsul. Şi, clar sunt mai avansați decât noi.

          -Da, pot vorbi toate limbile scrise, atât cele din prezent cât şi limbile pe care voi, oamenii, le numiți limbi moarte.

         - Cum te cheamă şi de unde vii? Ieri am văzut pe laptop trailerul la un film Sf în care unul din personaje parcă ar fi fost fratele tau geamăn. Ori regizorul te cunoaşte şi el, ori imaginația lui e foarte bună.

        -  Film? SF? Modul meu de căutare nu găseşte un sinonim în limba mea pentru aceste cuvinte. Ce este un film?

         -  Nu pot să cred. Chiar nu ştii ce e ală un film? Nu-mi spune că la cât de avansați sunteți din punct de vedere tehnologic să nu fii auzit sau văzut pâna acum un film. Voi ne urmăriți pe noi cu ajutorul dispozitivelor?

         -Da. Altfel nu am ştii cum să ne ferim de americanii care încearcă mereu să pună mâna pe noi.

         -Şi când ne urmăriți cum o faceți? Folosiți un fel de cameră video, iar imaginea o proiectați pe un dispozitiv.?

        - Da. Avem un panou prin care vedem ce faceți la orice oră. Fiecare extraterestru are repartizat un om pe care trebuie să-l supravegheze 24 din 24. Bineînțeles că nu suntem chiar atât de indiscreți şi vă lasăm să aveți momente intime.
 

     Off, ce bine pentru că deja în capul meu apăreau mii de imagini cu mine făcând duş şi un extraterestru uitându-se la ele de fiecare dată.

         -Mi-ai luat o piatră de pe inimă acum. Chiar mă gândeam cât de nebună aş parea dacă m-aş duce mâine să te dau în judecată pentru violare de intimitate sau spionaj.

        -Da, ar fi fost cam nasol pentru tine.Dar de ce ai întrebat dacă vă urmărim?

        -Păi de fiecare dată când te uiți ce fac eu e ca şi cum ai vedea un film. Cam cu asta se mănâncă, doar că în filmele pe care le vedem noi fiecare personaj nu joacă rolul lui de zi cu zi, ci unul impus de regizor-persoana care a scris acel scenariu. Uneori povestea e inspirată din fapte reale cum sunt şi înregistrăriile pe care le urmăriți voi cu noi, dar uneori sunt doar rodul imaginației, aşa cum e Dincolo de orizont, filmul cu Frank Grillo despre care ți-am vorbit. Vrei să-l urmărim împreună şi să dezbatem cât adevăr există în el?

        -Da. Mi-ar placea să văd cum ne vedeți voi oamenii pe noi, extratereşti.

         -Bine, atunci te aştept la ora 20 pe data de 3 noiembrie în camera mea ca să urmărim împreună premierea acestui film.

        - Atunci o să revin vineri seara. Sper că ştii că această întâlnire trebuie să rămână secretă?

         -Crede-mă, dacă nu vreau să risc să ajung la balamuc, atunci o să-mi țin gura închisă. Dar nu mi-ai spus cum te cheama. Adică eu te invit în casa mea, în dormitorul meu dacă stau bine să mă gândesc şi tu nici măcar nu te prezinți. La noi asta se traduce ca şi cum nu ai avea cei şapte ani de acasă, lucru foarte urât.

Nu am mai apucat să aud şi cum îl cheamă pentru că alarma m-a trezit. Wow ce vis ciudat am avut. E pentru ultima dată când mă uit la filme până târziu pentru că nu se ştie ce naiba o să mai visez. De data asta am avut noroc pentru că Dincolo de orizont a fost genul Sf şi nu un horror pentru că dacă vizitatorul meu ar fi fost un monstru si nu un extraterestru altfel ar fi stat lucrurile.

Am scris acest articol pentru superblog2017.

1, 2, 3 apă de izvor şi totul e ok !

1, 2, 3, stânga. 1, 2, 3, dreapta.  De la început.

Versurile melodie Je t'aime de Lara Fabian au fost înlocuite în gândurile mele de cuvintele instructorului. De o săptămână repetăm dansul mirilor şi dacă logic ar trebui să ne îndreptăm spre mai bine realitatea stă diametral opus. Unghiile de la picioarele mele nu mai au nevoie sa fie date cu ojă pentru că Marius, viitorul meu soț s-a ocupat de asta. Noroc că o să port pantofi că aşa e obiceiul ca nu cumva să-mi fugă norocul printre degete, că altfel toți invitații ar admira opera lui.

Dacă pe fața instructorului nu se citeşte niciun fel de reacție, pe a mea şi a lui Marius se vede epuizarea totală şi dezamăgirea. Avem nevoie de o pauză, o pauză în care să ne tragem sufletele şi să ne îmbărbătăm unul pe altu.

- Eu zic să facem o pauză? Să bem puțină apă şi peste cinci minute o să o luăm de la capăt. Se poate?
- Da, e ok. Aveți cinci minute şi după o să mai continuăm o jumătate de oră? Azi trebuie neapărat să vă iese perfect măcar jumătate din melodie şi în restul de timp care ne-a mai rămas să învătăm şi restul.
-E ok, domn profesor.
- Anca, eu nu mai rezist. Exersăm deja de o săptămână şi la mine nu se vede nicio îmbunătățire. Declar oficial că la capitolul dans am fost înzestrat cu două picioare stângi.
-Ia o gură de apă de izvor şi nu mai vorbi prostii. O să vezi că totul o să fie bine.
-Da, dacă cumva apa asta de izvor nu e apă obisnuită ci apă cu puteri supranaturale, care ca printr-o magie o să mă transforme într-un Mihai Petre al dansului.
-Nu cred că apa de izvor La fantana are asfel de propietăți, dar sincer gustul e foarte bun. Nu crezi la fel?
- Ba da. Ce zici să luăm câte o sticlă pentru fiecare invitat ca să se răcorească şi ei după ce joacă învârtita sau sârba?

- Vezi, nu eşti tu un Mihai Petre al dansului, dar la capitolul aranjarea unei nunți te pricepi mai bine decât oricine.
- Hai nu mă mai pieptăna atâta că oricum nu ştiu cât de mult o să mă ajute asta cu dansul.
-Cele cinci minute au trecut. Sunteți gata să valsăm?
- Da. Am băut apa asta de izvor, ne-am răcorit, ne- am încărcat cu energie pozitivă de la ea, acum să vedem dacă are şi puteri magice şi să ne iasă şi nouă valsul astă o dată pentru totdeauna.

Credeți-mă pe cuvânt dansul nostru în acea zi nu a avut mari modificări în bine, dar măcar am rezolvat problema apei pentru invitați cu această ocazie. Mai sunt oricum două săptămâni până la marele eveniment şi fumul ne va învălui complet picioarele, aşa că invitații nu o să poată să vadă cum ne dăm cu stângul în dreptul. Partea bună e că vor avea ce să bea după ce vor dansa ei.

Am scris acest articol pentru superblog 2017.

Casa mea de nota A+++ !

         

  "Muncă şi iar muncă ca să ajungi într-o zi să ai patru pereți pe care să-i poți numi acasă."

 
     Cred că asta a fost unul din sfaturile bunicului meu, un sfat pe care îl auzeam de cel puțin doua ori pe zi în vacanțele de vară pe care le petreceam cu el. Aşa că aceste lucruri mi-au rămas întipărite adânc în minte şi primul lucru pe care ni l-am cumpărat eu şi soțul meu a fost o casă. Cuvântul bloc îl sperie şi îl face să aibă coşmaruri, dar nicio secundă nu s-a gândit ce înseamnă o locuință la țară. Da, sunt şi avantaje pentru care eu şi copiii noştri o să-i mulțumim într-o zi, dar acum când vedem cât e de muncă simt că încep să albesc mai devreme decât ar fi cazul.

   Când ne-am văzut cu actele în mână, propietari, câteva zile eram ca şi cum l-am fi prins pe Dumnezeu de picioare, dar în clipa în care ne-am decis să facem mici schimbări-care mai târziu s-au transformat într-un adevărat şantier- adevăratele probleme au început să apară.

  Prima problemă pe care am întâmpinat-o a fost la certificatul energetic pe care vechiul propietar ni l-a înmânat. Fiind ceva nou şi pentru noi ne-am gândit să apelăm la profesionişti ca să ne explice ce e cu cifrele alea în care ne prindeam nasul, aşa că am apelat la un auditor energetic. După o discuție foarte politicoasă cu acesta am aflat că cifrele alea nu arătau foarte bine pentru noi şi trebuia să facem schimbări ca să micşorăm consumul de energie. O cheltuială în plus pe care nu am prevăzut-o, dar tot acest domn ne-a scos din impas, spunându-ne că aceşti bani îi vom recupera prin facturi mai mici la lumină. Tot răul spre bine cum am spune noi românii, aşa că pe lângă mobilă nouă pentru dormitorul viitorului copil, o bibliotecă pentru cărțile mele pe listă au mai apărut şi electrocasnice A+++ că doar astea sunt bune la fel ca şi la orele de engleză, notele de B, C sau D nu ajută.

   Chiar dacă a trebuit să facem anumite sacrificii, am mai renunțat la mobilă, un lucru îl ştim cu siguranță, că atunci când şantierul se va sfârşi pentru noi, o să avem o casă care va primi nota A +++ la categoria consum de energie şi asta ne încălzeşte sufletele, iar copiii noştri dacă vor vrea să-şi consume energia o vor putea face prin curte alergându-se şi nu în fata unui calculator sau a televizorului.

Am scris acest articol pentru superblog 2017.

Distracția se plăteşte, dar dobânda este 0!

         -Iubito, am să-ți dau o veste bună şi una proastă. Pe care vrei să o auzi mai întâi?
        -Începe cu cea proastă si las-o la urmă pe cea bună ca şi medicament.
        - În weekend avem iar o nuntă la care trebuie să mergem.
 
      Altă nuntă?? De fapt, ce mă mai mir? Nici nu-mi mai aduc aminte de ultima sâmbătă petrecută acasă şi nu într-un restaurant la o nuntă sau botez. Citisem eu undeva că anul 2017 e benefic pentru cuplurile care se decid să facă acest pas, dar nu m-am gândit la o asfel de avalanşă de nunți.

      -Şi care e vestea cea bună? Am câştigat cumva la loto şi nu mai trebuie să ne face griji pentru rata de la maşină, facturile lunare?  Pentru că sincer, e a doua nuntă într-o singură lună şi nu îmi dau seama cum o să ne descurcăm? Plus că luna asta trebuie să mergem să alegem şi noi tortul pentru nunta noastră. Mai avem de plătit şi pe doamna care ne aranjează sala. Noi mergem în fiecare weekend la câte o nuntă, dar ai uitat că mai avem nevoie de bani şi pentru a noastră.

      - Nu am uitat că avem nevoie de bani şi mi-ar fi plăcut să-ți dau o asfel de veste, dar cum noi nu jucăm e cam imposibil.  Vestea bună e că rochia pe care nu ai purtat-o la nunta verişoarei tale pentru că avea aceeaşi nuanță ca şi a naşei o vei folosi acum.

       -Da, dacă problema cu ținuta mea s-a rezolvat, întrebarea mea e de unde facem rost de bani ca să băgăm în plic, pentru că distracția se plăteşte?

     -Azi am stat de vorbă cu colegii de lamuncă şi ei mi-au sugerat să fac un împrumut la Telecredit. Cum nu auzisem de ei am dat un search pe google şi am aflat că sunt o instituție nebancară care oferă credite online. Cu un număr foarte mic de documente putem împrumuta 500 de lei pe care îi putem returna în 30 de zile. Un împrumut fără garanții e exact de ce avem noi acum nevoie. Telecredit, împrumut simplu şi rapid. În felul acesta o să ne ramână bani şi pentru ultimele noastre pregătiri.

       -Da, iar apoi luna viitoare o să îi returnăm dublu cu dobânda.
      - Aaa, am uitat de cea mai bună parte. La telecredit au şi împrumut dobândă 0, aşa că eu zic să-ți scoți rochia şi să te pregăteşti, pentru că sâmbătă o să exersăm încă o dată valsul pentru când o să vină ziua cea mare pentru noi.
    - Dacă pui aşa problema, atunci de abia aştept să port noua rochie şi să dansez cu tine.

Am scris acest articol pentru superblog 2017.

Geanta mea, jobenul unui magician!

Geanta unei femei e ca şi jobenul unui magician. Cere orice şi cu siguranță ea va găsi acel ceva într-un buzunar magic al genții ei. Cred că şi un iepuraş drăguț dacă vrei, e posibil să fie ascuns pe acolo.

  Eu încă nu am mers chiar aşa departe încât să-mi iau un animal de companie în rucsacul meu, chiar dacă iubitul meu se mai amuză asfel pe seama mea. Ce nu ştie el, e că şi dacă aş vrea, nu cred că săracul animaluț ar mai gasi loc, pentru că am foarte multe chestii la care bineînțeles că nu pot să renunț.

Primul lucru pe care îl gasesti în fiecare geantă sau rucsac pe care le am e o carte. Nu se ştie niciodată când se iveşte o oportunitate să-mi petrec timpul în compania ei. Ce fel de împătimită de lectură aş mai fi dacă nu aş avea cel puțin 2-3 semne ca să țin evidența citatelor? Dacă cumvă printr-o minune nu găsesc niciunul, nu e nicio problemă, pentru că automat colecția de bonuri îşi va găsi şi ea o întrebuințare. Da, unii colecționează timbre pe când eu țin în portofel sau prin rucsac numai bonuri. Cine are nevoie de acte? Ancuța cu siguranța nu. Singurele acte pe care le am în portofel sunt buletinul şi permisul auto.

Tot pentru citit, mi-am comandat trei perechi de ochelari, ca să nu mai fiu nevoită să-i mut dintr-o parte în alta. Asfel, în prezent am în fiecare geantă-cele pe care le folosesc cel mai des- o pereche de ochelari.

Nu sunt o tocilară înrăită, aşa ca pe lângă cele menționate mai sus, în geanta mea se găsesc şi farduri şi un ruj. O femeie trebuie să fie mereu la înălțime şi să arate bine, chiar şi atunci când citeşte pe o bancă în parc sau în autobuz.

Cam astea sunt lucrurile nelipsite din geanta mea zilnică. Voi ce lucruri speciale dețineți în afară de telefon?

Acest articol a fost scris pentru superblog 2017.
 

Nu-i magie, e presa de ulei Yoda !

E posibil să fii trăit pâna la vârsta de douăzeci şi şase de ani şi habar să nu ai că suferi de claustrophobie? Răspunsul e nu, dar în seara asta de când am păşit în bucătărie, parcă m-au trecut toate apele, iar încăperea s-ar fi micşorat ca prin magie. Nu, nu a venit Harry Potter şi mi-a vrăjit bucătăria, dar să ştii că urmează să-i găteşti scriitoarei care i-a dat viață şi mi-a înfrumusețat copilăria, are cam acelaşi efect asupra mea.

 Asfel de lucruri se întâmplă o dată în viață, asă că totul trebuie să meargă ca la carte, nu e loc de nicio greşeală. Am vorbit cu ospătarii să fie pregătiți să o întâmpine pe J.K Rowling şi pe invitații ei cu şampanie. Pe mese am pus trandafiri, florile ei preferate, iar orchesta a fost la rândul ei aleasă pe spranceană.

  Acum cea mai mare greutate stă pe umerii mei, să-mi calmez emoțiile şi să pregătesc o masă care să o inspire şi să o convingă să mai revină în țara noastră. Cât timp eu fac ultimele verificari, ca nu cumva să lipsească ceva, mi-am pregătit artileria grea şi anume presa de ulei Yoda Home Pro, pentru că doar gătind sănătos am şanse să fiu apreciată.

Agitația din jurul meu nu poate să însemne decât un singur lucru, invitații au sosit, aşa că până soseşte ospătarul cu comanda îmi țin respirația. Nici nu vreau să mă gândesc ce mâncăruri sofisticate o să-mi ceară şi cum o să o dau în bară.

  O asfel de gândire negativistă nu are ce căuta în bucătăria mea. Până la urmă e doar un om, aşa că nu am de ce să mă stresez şi cea mai bună dovadă a faptului că această autoare reuşeşte să mă surprindă de fiecare dată e comanda ei, sărmăluțe în foi de viță de vie şi plăcintă cu mere şi dovleac.

  -Sunt cumva la camera ascunsă şi toată pregătirea asta e o farsă? Unde e sushiul, cordon bleu de pui la cuptor, macarons sau mai ştiu eu ce rețetă sofisticată pe care le vedem doar în filme? Vrei să spui că n-am dormit două zile ca să învăț rețete la care mi se împleticea limba în gură doar spunându-le denumirea degeaba?

-Nu e nicio farsă chefa. Asta e ceea ce a cerut, iar invitatul ei a mai vrut şi un piept de pui în crustă de legume.

-Piept de pui în crustă de legume zici, nu? Ce bine că am dat drumul la presa de ulei pentru că o să folosesc uleiul obținut pentru a prăji legumele în el şi să-i dau o aromă mai specială. Sunt aşa mândră de noua mea achiziție şi de faptul că am profitat de promoțiile Yoda. Nu-mi vine să cred că prima persoană care va mânca mâncare gătită în acest uleiul presat la rece este J.K. Rowling. Cu siguranță magia mea o va încânta şi gustul care îți face să-ți plouă în gură o vor convinge că a făcut cea mai bună alegere când a ales să vină în restaurantul meu. Sarmalele în foi de viță de vie chiar dacă nu sunt o mâncare sofisticată, faptul că o să călesc puțin ceapa în ulei înainte de a o adăuga la compoziție cu siguranță îi va da un alt rang culinar.

Care e cea mai mare bucurie a unui bucătar? Să vezi cum farfuriile pe care tu le-ai pregătit din toată inima se întorc goale şi pe fața clientului tău apare un zâmbet. Asta e ceea ce am primit eu de la J. K Rowling, dar şi un autograf care acum are loc de cinste în localul meu.

Acest articol a fost scris pentru superblog 2017.