Mulțumesc pentru că ți-ai răpit din timpul tău că să îmi răspunzi la acest interviu și pentru sinceritatea și bunătatea de care ai dat dovadă.
1. Cum crezi că te descriu persoanele pe care le întâlnești
și vorbești cu ele pentru prima dată?
Cred că răspunsul la această
întrebare ține foarte mult de modul în care îi percep eu pe ei. Dacă îmi place
caracterul cuiva, se observă foarte ușor, și reacția, în general, este
reciprocă. La fel și dacă nu îmi place.
2. Cel mai mare
defect al tău de care nu poți să scapi ?
1. Comoditatea.
3.Te-au susținut cei
dragi atunci când ai pus punctul pe "i" și ai decis să îți publici
prima carte sau nu au fost așa de încrezători în reușita ta?
1. Da. Mama și fratele meu au fost
primii care au știut despre pasiunea mea de a scrie, cei care m-au susținut de
la început.
4. Ești genul de
persoană superstițioasă? De exemplu e
ceva pe care îl faci de fiecare dată când te apuci să scrii sau la fiecare
lansare de carte pe care ai avut-o, ai luat cu tine un anumit obiect/persoană
care consideri că îți aduce noroc?
Faptul că nu locuiesc în țară îmi
pune piedici în privința efectuării unei lansări; nu am avut posibilitatea de a
îmi forma un ritual. Asta nu înseamnă că nu sunt superstițioasă. Nu sunt o fire
analitică, ci visătoare; clar, posed o oarecare doză de superstiție – altfel nu
aș putea să pun în cărți toate acele idei năstrușnice-
5. Cum îți petreci
timpul liber și ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?
1. Ei, în ultima vreme, timpul liber
se cam joacă pititea cu mine. Îl tot caut, și până reușesc să dau de el constat
că a trecut ziua. Totuși, când îl iau pe nepregătite și-l dibuiesc, ne așezăm
cu familia pe canapea și ne uităm la un film, ascultăm muzică sau citim.
6.Cel mai ciudat loc
în care te-a lovit inspirația și nu ai putut rezista fără să o materializezi?
La duș, și nu e tocmai amuzant să
constați că nu ai cu ce să scrii.
7.O întâmplare
haioasă pe care o ai legată de una din cărțile tale. Nu contează dacă aceasta a
avut loc pe vremea când încă lucrai la ea sau după ce a fost publicată
cartea.
1. Există una. Îl implică pe fiul
meu, care avea atunci 9 ani. La puțin timp după ce am terminat de scris prima
carte –încă nu îmi formasem obiceiul de a-mi face o copie a manuscrisului –
scumpul meu fiu a venit la mine și mi-a zis:
-
Mami, am făcut curățenie în
calculator. Erau prea multe pe acolo și am șters cam toate fișierele.
-
Ai făcut ce? am urlat, în timp ce
deja o luasem la goană pe scări, gata să-mi sucesc gleznele.
Doar râsul lui m-a oprit în loc.
-
Păcăleală de 1 Aprilie, a sughițat
fii-miu.
Menționez că eram prin mijlocul verii, și luna aprilie
trecuse deja de ceva vreme.
Imediat ce mi-am revenit, nu m-am putut opri să nu-i
răspund în aceeași măsură:
-
Ești pedepsit până pe 1 Aprilie!
-
Mamiii! 1 Aprilie e abia anul
viitor, îmi spune copilul.
-
Zău?! Credeam că-i azi.
-
Ha!Ha! Dacă-i azi, înseamnă că am
scăpat?
Clar, a scăpat
nevătămat.
8.Dacă ai avea
superputeri și ai putea să aduci la viață un singur personaj din cărțile tale,
cine ar fi și de ce?
Slavă Domnului că nu am astfel de
puteri! Cine știe ce haos s-ar crea. J
9.Ca de final,
lasă-ne câteva rânduri prin care să mulțumești celor care ți-au cumpărat și
citit cărțile.
Mulțumesc pentru atenția voastră. Datorită vouă găsesc acel curaj de a scrie mai departe, și dorința de a aduce mereu ceva care să fie pe placul vostru.
Și bineînțeles că Marina mi-a lăsat și mie un gând bun. Pupici
Dragă Ancuța, îți urez mult
succes în tot ceea ce îți propui să faci!
Mulțumesc mult pentru interviu!